Marian Munteanu, despre începerea urmării penale împotriva lui Ion Iliescu: „Cred că este doar începutul”

Marian Munteanu spune că nu poate fi vorba, în mod cert, doar de incriminarea unei singure persoane în dosarul Mineriadei, pentru că a fost vorba despre „o acțiune organizată la nivelul conducerii statului și a Guvernului”.

„Mi se pare ceva normal, nu mă surprinde acestă ipoteză judiciară lansată de anchetatori (începerea urmăririi penale împotriva lui Ion Iliescu -n.r.). Bănuiesc că ancheta are o mulțime de multe alte aspecte, care urmează să fie aflate pe parcursul derulării ei. O acțiune ca cea din 1990, care a angajat forțe enorme la nivelul statului român, va scoate la lumină un număr semnificativ de persoane care au avut poziții de decizie și care au organizat și derulat acele activități cu urmări nefericite pentru țara noastră și pentru cetățenii ei. Cred că este doar începutul. Nu poate fi vorba în mod cert doar de incrimarea unei persoane sau a două. Acolo a fost o actiune organizată la nivelul conducerii statului și a Guvernului. Aștept și eu clarificarea faptelor din punct de vedere juridic”, a declarat, miercuri, Marian Munteanu.

Președinte al Ligii Studenților în 1990, Marian Munteanu a fost reținut de două ori în timpul Mineriadei – în dimineața zilei de 13 iunie, când a fost ridicat de acasă, și în 18 iunie, când a fost ridicat din spital, pe o targă, și dus la Penitenciarul Jilava. În 14 iunie, el fusese bătut crunt de mineri, intrând în comă. Marian Munteanu a fost eliberat din penitenciar în 2 august 1990.

Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a anunțat, miercuri, începerea urmăririi penale în dosarul Mineriadei, pe numele unor persoane, pentru infracțiuni contra umanității, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, din 13 iunie 1990.

Oficiali din Parchetul instanței supreme au declarat, pentru MEDIAFAX, că în dosarul Mineriadei a început urmărirea penală împotriva fostului președinte Ion Iliescu, iar acestuia i s-au adus la cunoștință acuzațiile, pentru infracțiuni contra umanității, respectiv pentru reprimarea violentă a manifestației din Piața Universității, din 13 iunie 1990.

Miercuri, au fost audiați la Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție fostul președinte Ion Iliescu, fostul șef al SRI Virgil Măgureanu și fostul general Victor Athanasie Stănculescu.

Bilanțul negru al evenimentelor din 13 – 15 iunie 1990, potrivit datelor vehiculate de-a lungul timpului, indică existența a zeci de morți, 746 de răniți, șase femei violate și peste 1.000 de „bărboși, intelectuali, studenți din Universitate și Arhitectură” deținuți ilegal, în urma reprimării violente a manifestațiilor din Piața Universității.

Oamenii din Piața Universității protestau, în contextul câștigării alegerilor de Iliescu și FSN, față de instaurarea unei puteri „neocomuniste” și cereau adoptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, independența Televiziunii și aflarea adevărului despre Revoluție. De la balconul Facultății de Geologie, numit „tribuna democrației”, au vorbit în acele zile peste o mie de persoane – personalități, dar și simpli cetățeni -, iar Piața Universității, declarată „liberă de neocomunism” și „kilometrul zero al democrației”, a fost tranzitată de sute de mii de oameni.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, autoritățile au intervenit în forță pentru a împrăștia „golanii” care se aflau de 52 de zile în Piața Universității. Seara, la televiziune publică putea fi auzit comunicatul președintelui Ion Iliescu, care chema ajutorul forțelor „conștiente și responsabile” împotriva „grupurilor extremiste”.

În dimineața zilei de 13 iunie 1990, în jurul orelor 03.00 – 04.00, forțele de ordine au distrus corturile celor aflați în piață și au făcut arestări. În jurul orei 9.00, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit în Piața Universității scandând: „IMGB face ordine”, „Moarte intelectualilor” și „Noi muncim, nu gândim”, dar au părăsit apoi zona.

Două cordoane de trupe ale Unității Speciale de Luptă Antiteroristă (USLA) au înconjurat apoi piața cu autobuze din dotarea Poliției, atmosfera devenind tot mai tensionată. Au izbucnit violențe între manifestanți și trupele USLA, fiind aruncate pietre și cocteiluri Molotov, iar autobuzele Poliției fiind incendiate. Au fost atacate și incendiate sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.

Într-un comunicat citit la TV și radio, președintele Ion Iliescu spunea: „Este clar că ne aflăm în fața unei tentative organizate de a răsturna prin forță, prin violența dezlănțuită, conducerea aleasa în mod liber și democratic la 20 mai 1990. Ne adresăm tuturor cetățenilor Capitalei, în numele democrației câștigate prin alegeri libere, să respingă cu toată hotărârea actele iresponsabile de violență și să sprijine organele de ordine în restabilirea situației de calm și legalitate. Chemăm toate forțele conștiente și responsabile să se adune în jurul clădirii guvernului și televiziunii pentru a curma încercările de forță ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democrația atât de greu cucerită”.

În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroșani spre București, iar un alt tren a plecat a doua zi din gara Motru spre București.

Ajunși în Gara de Nord, în 14 iunie, la ora 04.00, minerii conduși de Miron Cozma s-au deplasat către Piața Universității, după cum le ceruse Ion Iliescu, de la balconul Guvernului: „Mă adresez dumneavoastră, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat, la chemarea noastră. Delegația de mineri, în frunte cu domnul Cosma, se va deplasa în Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră”.

În Piața Universității, minerii au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanților și au pătruns în incinta Facultății de Geologie, unde au ocupat balconul și au devastat sediul Ligii Studenților. La fel s-a întâmplat și la Facultatea de Litere și cea de Matematică, precum și la Institutul de Arhitectură Ion Mincu. Numeroși profesori și studenți au fost atunci bătuți. Minerii au mai devastat sediile PNȚCD și PNL și au ocupat Televiziunea Română. Toți cei „bănuiți a fi intelectuali” au fost bătuți, urcați în dubele Poliției și interogați la o unitate militară din Măgurele.

În ziua următoare, la orele prânzului, minerii au fost urcați în autobuze și transportați la Romexpo, unde Iliescu le-a mulțumit. Imediat după aceasta au fost conduși la trenurile care îi așteptau în Gara de Nord și transportați în Valea Jiului.

Opinia publică internațională condamna evenimentele de la București, reflectate de posturile de televiziune și marile cotidiene din toată lumea. Departamentul de Stat al SUA a transmis atunci că „acțiunile autorizate de președintele Iliescu și Guvernul său au lovit în inima democrației române”.

În 16 iunie 1990, Guvernul transmitea într-un comunicat că a dispus „luarea unor măsuri concrete și hotărâte pentru anchetarea și tragerea la răspundere penală a celor vinovați, precum cercetarea actelor de molestare reclamate în zilele următoare”, menționând că au fost reținuți 1.021 de suspecți.